|
Condimente care îți fac carnea de vită mai delicioasă
Cele mai bune mirodenii pentru vită
Mirodeniile se împart în trei categorii principale:
Ierburi proaspete (care se pot pune pe mâncăruri înainte de a le servi): chives (frunze de arbagic), busuioc, mentă, rozmarin, coriandru, pătrunjel ș.a.;
Ierburi uscate (cu care se asezonează mâncarea în timpul gătirii): rozmarin, oregano, tarhon, cimbru, mentă, bucuioc ș.a.;
Condimente (sunt folosite individual sau în mixuri aplicate pe carne înainte de prepararea termică/folosite pentru marinade): chimen, scorțișoară, fulgi de ardei iute, piper Cayenne, curry, muștar granulat, usturoi granulat ș.a.
Dar să vedem care sunt cele mai bune condimente pentru carnea de vită. Iată un Top 16:
Busuiocul (o linguriță de 0,7 grame = 0 calorii). Dă un „aer mediteranean” fripturii. Poate fi folosit singur sau în combinație cu oregano, rozmarin și cimbru. Busuiocul este considerat iarbă sacră în India, ajutând organismul să lupte împotriva infecțiilor. Potrivit studiilor, această iarbă inhibă dezvoltarea bacteriilor. De asemenea, reduce nivelul zahărului din sânge după masă și tratează stările de anxietate.
Foi de dafin (1gram = 3 calorii). Foile de dafin sunt potrivite pentru a aromatiza bucăți mai mari de carne. Trebuie lăsate în tavă în timpul preparării termice, apoi îndepărtate, pentru că nu sunt tocmai bune la gust.
Piper negru (o linguriță de 2,4 grame = 5 calorii). Piperul nu mai are nevoie de nicio prezentare. Fie că îl pui boabe în tavă sau îl presari măcinat peste friptură, dă o aromă deosebită și face carnea… spicy.
Piper Cayenne (1gram = 3 calorii). Dacă vrei și mai multă iuțeală (la propriu), piperul cayenne își face treaba mai bine decât cel negru. Cele două tipuri pot fi combinate.
Pudră de chilli (o linguriță de 2,7 grame = 5 calorii). Pudra de chilli reprezintă o alternativă la piper. Se poate folosi atât în timpul preparării termice, cât și după ce friptura a fost luată de pe foc.
Coriandru (4 grame = 1 calorie). Este folosit în special în rețetele cu influențe mexicane, pentru a condimenta fâșiile de vită din fajitas sau din tacos.
Chimen (o lingură de 6 grame = 23 de calorii). Dacă dorești ca friptura să aibă un iz indian, folosește chimen în combinație cu pudră de curry. Cele două mirodenii au efect energizant, deci nu exagera cu ele.
Usturoi (un cățel de 3 grame = 4 calorii; o linguriță de 3,1 grame de usturoi granulat = 10 calorii). Usturoiul merge cu orice mâncare, nu-i așa? Există și înghețată de usturoi! Dar noi vorbim acum despre friptura de vită. Adaugă-l pisat în marinade sau presară-l pe carne, dacă este granulat. Este fantastic! Usturoiul fortifică sistemul imunitar și ajută la sănătatea inimii (reduce tensiunea arterială). Suplimentele pe bază de usturoi combat răceala.
Muștar (1 gram de semințe = 0,6 calorii). Muștarul poate fi folosit și el în marinade. Cel granulat intră în felurite mixuri de condimente, care fac friptura delicioasă.
Ceapă (85 de grame = 34 de calorii). Ca și usturoiul, ceapa poate fi folosită la orice mâncare. Ea însăși poate constitui o garnitură pentru friptură, făcută pe grătar sau la cuptor, caramelizată sau nu.
Oregano (o linguriță de 1 gram = 3 calorii). Dacă vrei să gătești în stil italian, folosește oregano. Este perfect pentru friptura de vită, mai ales când e proaspăt. Mamma mia!
Pătrunjel (o lingură de 3,8 grame = 1 calorie). Dă o notă de prospețime fripturii de vită. Poate reprezenta și garnitură la o friptură, dar în România este folosit mai ales ca și condiment, fiind foarte popular.
Rozmarin (o lingură de 1,7 grame = 1 calorie). Este o plantă aromatică „clasică” pentru stock-ul în care fierbe carnea. Adaugă 2-3 frunze de rozmarin în tava cu friptură gătită la foc mic, timp îndelungat. Nu vei fi dezamăgit. Rozmarinul previne alergiile și ameliorează congestiile nazale, prin acidul pe care îl conține. Are efect antiinflamator.
Salvie (o lingură de 2 grame – 6 calorii). De obicei, salvia se folosește pentru pui sau curcan, dar este la fel de bună și pentru friptura de vită (în special salvia uscată). Salvia îmbunătățește funcționarea creierului și ajută memoria.
Tarhon (o lingură de 1,8 grame – 3 calorii). Tarhonul nu este pe placul tuturor, dar, dacă ești fan, poți apela la acest condiment pentru a armotatiza o friptură suculentă de vită.
Cimbru (o linguriță de 1 gram – 1 calorie). Cimbrul este unul dintre cele mai populare condimente în țara noastră. Se poate combina cu orice, dar, pentru următoarea friptură, fă un mix în care mai poți adăuga usturoi, pătrunjel și salvie. Va fi… waw!
Cele mai frecvente greșeli pe care le faci când gătești carne de vită
A pune în farfurie friptura perfectă nu este atât de simplu pe cât pare la prima vedere. Gătitul poate fi dificil dacă nu ții cont de anumite sfaturi sau trucuri simple. În plus, e păcat să tratezi superficial o bucată de carne maturată ca la carte și cu un marbling perfect. Citește mai jos un top al celor mai frecvente greșeli pe care le faci când gătești carne de vită Black Angus și ce se întâmplă dacă o dai în bară.
Nu alegi sortimentul potrivit
La ferma de vite Angustos încercăm să vă oferim o carne de cea mai bună calitate, dar nu este suficient pentru un rezultat final satisfăcător! Calitatea preparatului final depinde de ingredientele folosite, așa că primul pas spre o masă delicioasă începe de la măcelărie sau magazin. Găsirea celui mai bun produs este aproape întotdeauna cea mai grea parte a gătirii unei fripturi delicioase. Pentru un steak clasic, ai nevoie de doar trei ingrediente: carne de vită Black Angus, sare și foc.
Grăsimea este cea care dă aromă steakului, așa ca lasă prejudecățile la o parte, caută un sortiment superior și evită astfel una dintre cele mai frecvente greșeli când gătim carne de vită. Steakul perfect trebuie să fie roșu aprins și cu un aspect marmorat . Pentru grătar, grosimea perfectă este de aproximativ 2 cm, astfel vei obține o crustă delicioasă la exterior, fără a supraîncălzi interiorul.
Dacă nu alegi sortimentul potrivit de carne tipului de gătire, nu vei pune în valoare aroma deosebită a cărnii, iar preparatul va fi unul mediocru.
Pui carnea din frigider direct pe grătar
Una din cele mai frecvente greșeli când gătești carne de vită Black Angus este graba de pune carnea pe foc direct de la frigider. Cei mai buni chefi recomandă ca fripturile să stea cel puțin o oră, până când acestea ajung la temperatura camerei.
Dacă uiți acest aspect important, carnea se va arde în exterior, iar transferul termic spre interior se va realiza cu greutate. Rezultatul sună destul de cunoscut: friptura arată excelent la exterior, dar interiorul rămâne crud. Se mai pune pe foc, exteriorul se arde, interiorul abia se gătește. Ai prins ideea.
Există o singură excepție de la această regulă, atunci când bucata de carne este subțire. În acest caz, dacă o pui pe foc direct de la frigider se va crea un fel de „zonă tampon” între sursa de căldură și interior, riscul de a avea o friptură overcooked fiind eliminat.
Folosești sare măruntă și întotdeauna insuficientă
Sarea grunjoasă de mare este întotdeauna o alegere sigură atunci când condimentăm friptura de vită. Marii chefi ai lumii folosesc sarea kosher, un sortiment de sare de mare nerafinată, cu o granulație mare.
În ceea ce privește cantitatea, regula de bază este foarte simplă: când ai impresia ca ai pus suficientă sare, mai adaugă puțină. Aceeași regulă este valabilă și în cazul piperului.
Lipsa condimentelor este una din cele mai frecvente greșeli când gătim carnea de vită, mai ales în cazul unui sortiment atât de special precum Black Angus. Amintește-ți că o mare parte din parte din acestea se pierd în timpul gătirii și nu ajung să se absoarbă în friptură. Rezultatul? Un steak cu un aspect grozav dar fără gust.
Joci ping-pong sau gătești? Lasă carnea în pace, chiar și după ce e gata
Chiar dacă tentația e mare, ferește-te să întorci carnea de mai multe ori. Ca să te convingem că avem dreptate, îți putem vorbi de „reacția Maillard”, un nume sofisticat pentru procesul chimic ce are loc atunci când preparăm termic un aliment. Dar pentru că nu suntem la ora de chimie și pentru că ești hotărât să nu mai faci greșeli frecvente atunci când gătești carne de vită Black Angus, o să lăsăm aminoacizii și zaharidele pentru altă dată.
Întoarce friptura o singură dată, respectând timpul de gătire în funcție de rezultatul dorit: rare, medium sau well-done. Dacă te hotărăști să nu joci ping-pong cu friptura pe care te-ai chinuit atât de mult s-o alegi, vei avea parte de un răsfăț culinar: caramelizată și crocantă la exterior, suculentă la interior.
De asemenea, după ce ai luat friptura de pe foc, nu te arunca asupra ei precum un barbar după 10 ani în exil. Lasă carnea „să se odihnească” în farfurie și nu uita că procesul de gătire continuă câteva minute bune după ce ai stins focul. În acest timp, sucurile delicioase din carnea de vită vor rămâne acolo, grație colagenului din interior care le va îngroșa. Privește partea bună: ai 10 minute să te minunezi de rezultat și să-l postezi pe Instagram. Dooh!
Tratează cu respect bucata de carne pe care o ai în față, alătură-i un vin recomandat și te va recompensa cu o experiență culinară delicioasă și foarte sănătoasă. Nu uita să consumi carnea de vită cu garnituri sănătoase și eventual cu un soi bun de vin .
7 lucruri pe care nu le știai despre carnea de vită
Dacă iubești carnea de vită, în acest articol îți spunem 7 lucruri pe care probabil nu le știai despre această minune gastronomică.
1. America este cel mai mare producător mondial de carne de vită
În anul 2019 S.U.A. a produs 12 miliarde de kg de carne de vită , fiind totodată al doilea importator și al patrulea exportator la nivel mondial.
În anii '50 consumul de carne de vită a depășit pentru prima dată în această țară consumul de carne de porc. În anii '60 și '70 consumul a continuat să crească, atingând la mijlocul anilor '70 recordul de 42,7 kg per individ . Această creștere s-a datorat schimbării stilului de viață și apariției mai multor gospodării în suburbii și frecvenței cu care oamenii făceau grătar în aer liber. Turtițele (bucăți mici, aplatizate) din carne de vită erau ideale pentru grătar și, în plus, carnea de vită nu prezenta riscul de infectare cu trichineloză ca în cazul cărnii de porc. După această perioadă, consumul a început să scadă ajungând în 2015 la 24,4 kg și această scădere datorându-se tot schimbării stilului de viață al americanilor care au început să consume cantități mai mari din alte sortimente de carne.
2. 170 grame de carne de vită îți asigură necesarul zilnic de proteine
Proteinele sunt esențiale pentru sănătate. Însăși etimologia cuvântului, din grecesul “protos”, care înseamnă “prima” – arată importanța pe care o au proteinele în alimentație. Ai nevoie de carne pentru a asigura dezvoltarea optimă a țesuturilor conjunctive, circulația sângelui, a anticorpilor, enzimelor și a multor altor elemente care intră în structura corpului uman. 170 grame de carne de vită asigură necesarul zilnic de proteine. Conținutul de proteine al cărnii slabe de vită, gătită, este de circa 26–27%.
Proteina de origine animală este una de calitate superioară bpăstrarea sănătății organismului. Consumul de proteine duce la obținerea mai rapidă a senzației de sațietate, ceea ce poate preveni creșterea în greutate cauzată de mâncatul în exces. În plus, proteinele îți oferă energia de care ai nevoie pentru a duce un stil de viață activ și pentru a te simți în formă.
3. Hamburgerul are legătură cu orașul Hamburg. Însă una foarte mică
Inspirația pentru crearea hamburgerului a venit din orașul Hamburg , Germania. În secolul al XIX-lea, Hamburg a devenit cunoscut pentru carnea de vită comercializată, obținută de la vite crescute în zona rurală învecinată cu orașul. Carnea de Hamburg era tăiată, condimentată și modelată sub formă de turtițe.
Mulți dintre imigranții germani sosiți în America în secolul al XIX-lea și-au deschis restaurante în orașe ca New York și Chicago. În scurt timp, multe dintre aceste restaurante aveau în meniu o variantă “americanizată” a fripturii de vită Hamburg – carne care fusese mărunțită sau tocată și asezonată cu usturoi, ceapă, sare și piper și apoi pusă pe grătar sau prăjită.
În 1837 restaurantul “Delmonico” din New York oferea clienților săi friptura Hamburg . Costa 10 cenți, de două ori mai mult decât cotletele de porc sau de vițel și decât friptura din alte tipuri de carne de vită. La “Expoziția Centenară” organizată în Philadelphia în 1876, un restaurant german a oferit fripturi Hamburg câtorva mii de clienți. După eveniment, acest preparat a devenit foarte căutat și putea fi găsit atât în restaurante non-germane, cât și în cărți de bucate cum ar fi “Mrs. Lincoln's Boston Cook Book”, publicată în 1884. Și aici este punctul în care legătura dintre hamburgerul german și cel american ia sfârșit.
Diferența dintre fripturile de Hamburg și hamburgerii, așa cum îi știm astăzi, este una simplă: chifla. Două chifle simple au transformat hamburgerul într-un preparat de notorietate mai întâi națională și apoi internațională. Muncitorii din fabricile americane au început să consume hamburgerul sub formă de friptură în pauzele de masă. Însă pentru că acesta era dificil de mâncat în picioare și pe fugă, carnea a fost așezată inițial între două felii de pâine și astfel a luat naștere sandvișul hamburger. Nu se știe cine a avut ideea, însă ce știm este că preparatul a fost apreciat de mulți dintre cei prezenți la “Târgul Mondial” din 1904 desfășurat în St. Louis.
În 1921, Billy Ingram și Walter Anderson au deschis în Wichita, Kansas, primul restaurant fast-food cu hamburger, restaurant numit White Castle. Ulterior, industria fast-food a explodat și hamburgerul a devenit “marca” restaurantelor de tip “drive-in”. În prezent se estimează că fiecare american consumă circa 3 hamburgeri pe săptămână.
4. Este cea mai sănătoasă carne roșie
Nutriționiștii consideră că o bucată de carne slabă provenită de la o vită crescută cu iarbă este cel mai sănătos tip de carne roșie datorită conținutului ridicat de vitamine , grăsimilor Omega-3 și acidului linoleic sănătos. Carnea de vită fără grăsime furnizează organismului nutrienți importanți pentru dezvoltarea musculaturii. Studiul “Beef in an Optimal Lean Diet study: effects on lipids, lipoproteins, and apolipoproteins” a arătat că într-o dietă echilibrată consumul de carne de vită fară grăsime susține tensiunea arterială și reglează lipidele din organism. Carnea de vită este și o sursă primară de grăsimi mono-nesaturate, același tip de grăsimi ca cele din avocado și uleiul de măsline. Carnea de vită conține și fier, extrem de important în funcționarea optimă a organismului. Fierul hemic din carnea de vită transportă nutrienții și oxigenul la toate organele importante din corp. Tot din carnea de vită îți poți lua și doza necesară de vitamine hidrosolubile: B3, B6 și B12 , care au un rol esențial în reglarea metabolismului.
5. Carnea de vită Kobe autentică provine doar din Japonia
Citată adeseori drept una dintre cele mai bune cărnuri de vită, Kobe provine de la rasa Tajima-gyu crescută în Prefectura Hyōgo din Japonia, a cărei capitală este Kobe , de unde acest sortiment de carne și-a luat numele. Folosite la lucratul culturilor de orez încă din secolul al II-lea, vitele din rasa Tajima-gyu au fost izolate de celelalte rase în mici porțiuni de teren arabil din zona muntoasă a Japoniei. Această izolare, alături de tehnicile specifice de hrănire sunt principalii factori care au oferit acestei rase caracteristici de gust și textură unice în lume.
Carnea de vită Kobe este renumită pentru savoare, frăgezime și marmorare, toate de calitate superioară. Pentru a fi certificate Kobe, bovinele trebuie să fie născute și crescute în Prefectura Hyōgo, hrănite cu cereale și iarbă din prefectura menționată, iar după sacrificare ele trebuie procesate la abatoare aflate în Hyōgo și să aibă o greutate brută a carcasei de până la 470 kg. Din toate aceste motive, carnea este rară și scumpă chiar și în Japonia unde circa 450 de grame costă în jur de 300 de dolari .
Deși unele restaurante din afara Japoniei au în meniu preparate din acest tip de carne, foarte rar ele servesc ceea ce promovează. Exportul de carne Kobe a fost interzis până în februarie 2012 când o astfel de tranzacție a fost efectuată către Regiunea Administrativă Specială Macao a Republicii Populare Chineze. În aceeași perioadă au fost efectuate câteva exporturi și către S.U.A. și Australia, însă mare parte din carnea servită în afara Japoniei drept Kobe provine de la rase hibrid și nu de la Tajima-gyu.
6. “Steak” însemna inițial “carne pe băț”
Cuvântul “ steak ” care în limba engleză înseamnă “ friptură ”, își are originea în cuvântul scandinav “steik”, întâlnit la mijlocul secolului XV, în cuvântul “ stickna ‘ din dialectul Middle English (vorbit în Anglia între 1100 și 1500), precum și în cuvântul “ steikja ” din vechea scandinavă. Prima mențiune în dicționarul Oxford descrie friptura ca “o felie groasă de carne tăiată pentru prăjire sau pregătire la grătar, uneori folosită în plăcintă sau budincă; bucată tăiată mai ales din sferturile posterioare ale animalului”. Alte mențiuni ale termenului indică “friptura pește” care descrie un “cod de dimensiuni potrivite pentru tăierea în felii”. Cuvântul “ stekys ” apare și într-o carte de bucate din secolul XV și face referire atât la carnea de vită, cât și la vânat.
7. Există peste 20 de părți din vită care pot fi gătite
Carnea de vită este împărțită în secțiuni largi numite secțiuni primare. Acestea sunt împărțite la rândul lor în secțiuni sub-primare. Din acestea se feliază bucăți individuale de carne pentru friptură, grătar și alte bucăți care se comercializează în magazine.
Cele mai fragede bucăți de carne, cum ar fi mușchiul, sunt cele aflate la cea mai mare distanță de coarne și copite. Cele mai dure bucăți de carne sunt mușchii umerilor și ai picioarelor, acestea fiind părțile de corp cel mai intens folosite.
Mușchiul este carnea cea mai valoroasă , fiind format dintr-un țesut muscular fraged și suculent și aflat, ca poziționare, sub vrăbioară. Cu o greutate care variază între 1 și 2,5 kg, grosimea și lungimea mușchiului depind de mărimea animalului din care este tăiat mușchiul. Este folosit cel mai des pentru prepararea de grătar, biftec, medalioane, fripturi sau file mignon.
Pulpa este o altă carne de calitatea I , poziționată în partea internă a femurului. Din acest țesut muscular se obțin capacul, fricandoul, nuca mare și nuca mică.
Antricotul , carnea aflată de-a lungul coloanei vertebrale, se tranșează în bucăți care se gătesc la grătar, la cuptor sau care sunt folosite pentru prepararea unor produse regionale specifice cum ar fi antricotul mureșan, antricotul bănățean sau cel mureșan.
Cotletul este una dintre cele mai apreciate bucăți de vită și se folosește pentru diverse fripturi, fie la tavă, fie prăjite în tigaie.
Vrăbioara este partea musculară cu os , netedă, cuprinsă între antricot și fleică. Poate atinge 4 kg greutate. Este potrivită mai ales pentru preparate la grătar.
Rasolul alb , de formă cilindrică, este cea mai fragedă parte din pulpă. Fară grăsime, rasolul alb este perfect pentru prepararea rasolului și a diverselor fripturi.
Ceafa este o carne cu mai multă grăsime , potrivită pentru mâncăruri cu legume, ciorbe și pentru prepararea micilor.
Din vită, multe alte părți pot fi folosite pentru gătit: spata, garful, pieptul, fleica, coada, capul, picioarele. Tot ce trebuie să faci este să afli ce parte se potrivește fiecărui tip de preparat și să îți folosești creativitatea pentru a crea mâncăruri savuroase.
Cum gătești carnea de vită în funcţie de sortiment?
Indiferent de sortiment, de rețetă și de locul de origine al acesteia, carnea de vită este întotdeauna savuroasă în preparatele culinare din întreaga lume. O mâncare gustoasă, care aduce aminte întotdeauna de gustul bun de acasă, se poate prepara ușor din orice sortiment de carne Black Angus . Preparatul culinar va fi gustos, sățios și îți va încânta papilele gustative. Singurul secret în prepararea acesteia este alegerea corectă, atât a bucății în sine, cât și a rețetei perfecte pentru ea. Contează și calitatea cărnii de vită, există diferențe între carnea de vită Black Angus și carnea normală de vită .Poți să testezi mai multe variante, urmărind ghidul de mai jos și să te inspiri din bucătăria lumii pentru a crea mese delicioase și sănatoase.
Steak sau friptură
Nimic nu se compară cu gustul savuros de vită în această formă, care păstrează toate calitățile cărnii. Însă nu orice bucată de carne este potrivită pentru friptură. Pentru a obține un gust delicios și o consistență perfectă, trebuie să iei în considerare câteva aspecte. În primul rând, bucățile ideale pentru friptură și grătar sunt cele marmorate, cu un conținut de grăsime intramusculară distribuită corect printre fibrele musculare. Ideale sunt: antricotul sau cotletul, chiulota, mușchiul tenderloin, vrăbioara, pieptul și fleica.
Primul pas pentru a găti un steak perfect este deci alegerea unui sortiment corect de carne Black Angus. Dacă vrei o friptură foarte fragedă și marmorată, trebuie să adaptezi rețetele porțiilor alese. E bine să știi că cele mai bune bucăți provin din regiunea costelor laterale și a spatelui, din mușchii short loin și tenderloin și din bucățile similare. Astfel, pentru un New York steak sunt numai bune mușchiul short loin și antricotul, pentru T-bone steak sunt recomandate short loin și tenderloin, iar pentru rib eye steak – antricotul sau cotletul. Dacă îți dorești o friptură specială, Filet mignon se prepară în mod ideal din mușchiul tenderloin. Iar aromele mediteraneene ale rețetei de Osso Buco sunt cel mai bine puse în valoare de o bucată de rasol cu os.
Tocănițe, gulaș și alte mâncăruri cu sos
Dacă friptura înseamnă gust savuros de carne Black Angus și sațietate cât cuprinde, mâncărurile cu sos sunt cele care îți vor aduce aminte de gustul copilăriei și de mâncare ca la mama acasă, indiferent unde ești. Însă tot așa cum există sortimente de carne ideale pentru steak, există și sortimente perfecte pentru mâncărurile cu sos. Printre acestea se numără și: capac, fricandou, nucă, coastele, fleica și rasolul. În general, pentru aceste mâncăruri se aleg bucățile mai slabe, mai greu de gătit la foc mic. Acestea sunt cele care devin savuroase atunci când sunt gătite lent, inclusiv la slow cooker, unde pot fierbe în voie.
Tocănițele, gulașul și mâncărurile cu sos sunt o parte importantă a bucătăriei est-europene, iar România nu este o excepție de la regulă. Probabil că și tu ai crescut cu rețete aromate de tocănițe, savurate cu murături și pâine proaspătă. Chiar dacă aceste mâncăruri sunt obișnuite în zona noastră, ele nu ies mereu ca la carte, fie din cauza faptului că sotrimentul de carne nu e ales sau gătit corect, fie că sosul ori legumele sunt preparate greșit. Așadar, dacă prima regulă pentru o tocăniță perfectă este chiar alegerea corectă a sortimentului de carne Black Angus, prezentată mai sus, cea de-a doua este puțin mai complicată. Este vorba despre gătirea corectă a cărnii, ceea ce înseamnă că trebuie să folosești carne proaspătă, nu congelată și că ea trebuie ținută câteva ore la temperatura camerei, nu aruncată în pripă în oală. În plus, e ideal să tragi carnea puțin la tigaie înainte de a urma orice rețetă, pentru a te asigura că-și păstrează sucurile delicioase înauntru.
Ciorbe și delicatese
Un alt fel de mâncare pe care sigur o apreciai și tu în copilărie este ciorbița de văcuță. Pentru că este vorba despre o ciorbă delicioasă, sățioasă și cu multe beneficii pentru sănătate, ea a devenit un aliment simpatic până și ca denumire. Până la urmă, ciorba de burtă a rămas ciorbă, dar cea de vită a devenit ciorbiță de văcuță! Picioarele și capul sunt bucățile potrivite pentru orice ciorbă, iar rasolul, capacul și nuca pot fi adăugate de cei care își doresc un gust intens de carne Black Angus. Însă atunci când vine vorba de o adevărată delicatesă, coada este cea mai potrivită. Dincolo de aspectul tradițional al acestei delicatese, ea conține și oase și cartilagii și măduvă și carne, fiind deci ideală pentru ciorbă.
Nu uita că bucuria gătitului înseamnă în primul rând joacă și experimentare. Iar dacă ai la dispoziție carne de vită de înaltă calitate și informații pe măsură, nimic nu te poate opri să transformi joaca într-un experiment culinar savuros.
Nu există dragoste mai sinceră decât dragostea pentru mâncare. - G.B.Shaw

|